ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -
DECIZIA Nr. XXI
din 19 martie 2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 113 din 13/02/2008
Dosar nr. 38/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 91 de judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii astfel cum a fost formulat, cerând să se decidă că, în sensul prevederilor legale la care se referă recursul în interesul legii, data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998, iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcţionarea Comisiei centrale şi a comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că data stabilirii compensaţiilor prevăzute în Legea nr. 9/1998 este aceea a validării de către şeful Cancelariei Primului-Ministru, conform art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, a hotărârilor emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor acestei legi. În concordanţă cu această interpertare, s-a considerat că, în raport cu prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 şi cu cele ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, achitarea compensaţiilor se face eşalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care 40% în primul an, într-o sumă reactualizată, chiar dacă nu este achitată în anul în care a fost stabilită, urmând ca diferenţa de 60% să fie plătită în anul următor, prin actualizarea sumei, în limita fondurilor, din bugetul de stat, aprobate anual cu această destinaţie.
Alte instanţe, dimpotrivă, au decis în sensul că data stabilirii compensaţiilor prevăzute în Legea nr. 8/1998 este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 8/1998, care este momentul în care obligaţia de a plăti suma devine certă, lichidă şi exigibilă. Ca urmare, potrivit acestui punct de vedere, în ipoteza în care validarea comisiei judeţene se realizează cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 şi 8 din Legea nr. 9/1998, va trebui ca întreaga sumă să fie reactualizată în raport cu indicele de creştere a preţurilor, iar nu doar pentru cea de-a doua tranşă, de 60%, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 şi art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, astfel ca persoanele îndreptăţite la măsurile compensatorii să nu fie prejudiciate. Pe cale de consecinţă, s-a considerat că prin însuşi ordinul de validare, emis de şeful Cancelariei Primului-Ministru, se poate dispune reactualizarea sumelor reprezentând cuantumul compensaţiilor pentru cei îndreptăţiţi să le obţină.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, republicată, "cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, [...] au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcţii şi terenuri - pe care le aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi".
Potrivit alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, beneficiază de aceste prevederi "şi cetăţenii români, moştenitori legali ai foştilor proprietari", precum şi "cetăţenii români prejudiciaţi în urma imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din tratat, din alte judeţe ale Bulgariei decât judeţele cedate, Durostor şi Caliacra".
În raport cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 9/1998, despăgubirile se acordă celor îndreptăţiţi sub forma unor compensaţii băneşti stabilite de aceste dispoziţii, iar prin art. 4 din aceeaşi lege s-a instituit obligaţia persoanelor îndreptăţite la compensaţii de a depune cereri însoţite de actele doveditoare, la comisia judeţeană sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea legii, în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii.
Potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr. 9/1998, comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor, pronunţând, în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei centrale, spre validare, precum şi solicitantului, care poate face contestaţie la comisia centrală.
Atribuţiile comisiei centrale au fost preluate de Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 şi 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004. Ca urmare, între atribuţiile conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este şi aceea de a înainta propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti, în termenul stabilit de lege, către şeful Cancelariei Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum şi aceea de a propune reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005 (modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat fiinţă, tot în cadrul Cancelariei Primului-Ministru, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, aceasta preluând atribuţiile Departamentului privind soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, analiza şi validarea/invalidarea hotărârilor acele comisii.
Interpretarea literală şi sistematică-logică a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, în vederea stabilirii momentului de la care sunt datorate compensaţiile, în raport cu regulile privind plata eşalonată instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeaşi hotărâre, precum şi cu cele cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se considere că între operaţiunile de "stabilire" şi de "validare" a compensaţiilor există o succesiune temporală şi o evidentă diferenţă de conţinut, determinate de raportul de condiţionare dintre ele, caracterizat de efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit iniţial prin hotărârea comisiei.
În legătură cu efectuarea plăţii sumelor de bani reprezentând compensaţiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat că, în temeiul art. 6 şi 8 din aceeaşi lege, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eşalonată, către beneficiari, a compensaţiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale, pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care "40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat", precizându-se, în final: "cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998".
Existenţa unei dispoziţii de actualizare a sumelor numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să dea o reglementare similară şi pentru intervalul cuprins între data stabilirii compensaţiilor prin hotărâre adoptată de comisie şi aceea a emiterii ordinului de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil faţă de cerinţa prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile de la data hotărârii comisiei.
În activitatea practică însă termenul de 60 de zile, indicat prin textul de lege menţionat, nu a putut fi respectat, astfel că sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna, datorită evoluţiei preţurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau acordate despăgubiri.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensaţiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensaţiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
De altfel, interpretarea de ansamblu a dispoziţiilor legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plăţii.
Este de observat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conţinând criterii de evaluare şi modalităţi concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor, care conţin dispoziţii menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea preţurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.
În acest sens, în art. 8 alin. (2) şi în art. 21 din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului compensaţiei şi, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998, s-a instituit atribuţia Departamentului constituit ca structură în cadrul Cancelariei Primului-Ministru de a "propune reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, la data emiterii ordinului de validare", precizându-se apoi la art. 7 că "propunerea de validare sau invalidare transmisă şefului Cancelariei Primului-Ministru poate fi însoţită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor, dacă aceasta este necesară".
Cum, prin conţinutul şi sensul lor, toate aceste prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea şi, implicit, plata compensaţiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensaţii stabilite prin hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.
Faţă de această reglementare neîndoielnică, dată prin dispoziţiile conţinute în normele metodologice de aplicare a actelor normative adoptate succesiv, în materia acordării de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum şi de incidenţa principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 să fie interpretat în sensul că data stabilirii compensaţiei este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicată, precum şi al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 19 martie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei