"nimeni nu e mai presus de lege"

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -

DECIZIA Nr. 1din 15 martie 2010

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 771 din 18/11/2010

Dosar nr. 1/2010

Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la stabilirea procedurii judecării cererii de prelungire a dreptului de circulaţie de către instanţa de judecată - potrivit dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 83 de judecători din 107 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Iuliana Nedelcu - procuror şef al Secţiei judiciare.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că procedura de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se va desfăşura în condiţii de publicitate, cu citarea părţilor conform art. 290 şi 291din Codul de procedură penală, iar instanţa se va pronunţa printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul cauzei, conform art. 361 alin. 2, respectiv art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.

SECŢIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernuluinr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aduse şi ca urmare a constatării neconstituţionalităţii acelor dispoziţii prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 742 din 24 iunie 2008.

Astfel, cererile de prelungire a dreptului de circulaţie întemeiate pe dispoziţiile legale menţionate, formulate de titularul permisului de conducere reţinut în condiţiile prevăzute în art. 111 alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, au fost soluţionate de unele instanţe în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere în care nu s-a menţionat dacă soluţia este supusă vreunei căi de atac.

Alte instanţe, dimpotrivă, au soluţionat asemenea cereri în şedinţă publică şi cu citarea părţilor, în condiţiile prevăzute în art. 290 şi 291 din Codul de procedură penală, pronunţându-se prin încheiere motivată, supusă căii de atac odată cu sentinţa sau decizia dată în apel, potrivit art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

În art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2008, s-a prevăzut că "la cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. 1 lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu judecarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti", precum şi că "modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta".

Pe de altă parte, din coroborarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reiese că instanţa penală poate hotărî prelungirea dreptului de circulaţie numai în cazul reţinerii permisului de conducere şi eliberării dovezii înlocuitoare a acestuia de către poliţia rutieră.

În raport cu această reglementare, până la pronunţarea hotărârii definitive în cauzele ce privesc infracţiuni de încălcare a dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, titularul dovezii înlocuitoare cu drept de circulaţie, eliberată de organele poliţiei rutiere, este îndreptăţit să se adreseze instanţei de judecată atât timp cât procesul se află în curs de desfăşurare, pentru a i se prelungi dreptul respectiv, cu câte cel mult 30 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Totodată, cât timp nici prin ordonanţa menţionată şi nici prin vreo altă dispoziţie legală nu este reglementată o procedură distinctă pentru astfel de cereri, se impune ca acestea să fie soluţionate potrivit principiilor şi regulilor generale aplicabile oricărei alte cereri ce se formulează în cursul judecăţii.

În aceste condiţii, solicitarea prelungirii dreptului de circulaţie constituie, prin natura sa, o cerere susceptibilă de a fi formulată în cursul judecăţii de părţi, de regulă, de către inculpat, în temeiul art. 301 din Codul de procedură penală, urmând să fie soluţionată, potrivit dispoziţiilor art. 302 din acelaşi cod, prin încheiere motivată.

De aceea, ivirea unei atare cereri, de prelungire a dreptului de circulaţie, trebuie considerată doar ca o chestiune incidentală, premergătoare în cadrul procesului penal, a cărei soluţionare nu vizează însuşi fondul cauzei.

Ca urmare, în raport cu dispoziţiile procedurale aplicabile în faza judecăţii, se impune ca şi soluţionarea cererii de prelungire a dreptului de circulaţie, formulată de titularul dovezii înlocuitoare cu drept de circulaţie a permisului de conducere reţinut de organele poliţiei rutiere, să aibă loc în şedinţă publică şi cu citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 290 şi 291 din Codul de procedură penală.

Tot astfel, natura juridică a unei asemenea cereri, prin care este vizată doar o chestiune adiacentă raportului principal de drept procesual penal, mai impune să se considere că încheierile ce se pronunţă în această materie nu pot fi atacate decât odată cu fondul, în conformitate cu reglementările de la art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.

În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în faza judecăţii, cererea de prelungire a dreptului de circulaţie, întemeiată pe prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se soluţionează în condiţii de publicitate, cu citarea părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 290 şi 291 din Codul de procedură penală, iar instanţa de judecată se pronunţă prin încheiere motivată care poate fi atacată, numai odată cu sentinţa sau decizia, potrivit art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:

În faza de judecată, cererea de prelungire a dreptului de circulaţie, întemeiată pe prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se va soluţiona în condiţii de publicitate, cu citarea părţilor, conform prevederilor art. 290 şi 291 din Codul de procedură penală, iar instanţa de judecată se va pronunţa prin încheiere motivată care poate fi atacată odată cu sentinţa sau decizia, conform art. 361 alin. 2 şi art.

3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2010.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
Lidia Bărbulescu

Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White

FacebookMySpaceTwitter

Contact Rapid



Va multumesc pentru increderea acordata.