ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIILE UNITE -
DECIZIA Nr. 2
din 15 martie 2010
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din 22/06/2010
Dosar nr. 2/2010
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii privind stabilirea calităţii de parte vătămată sau parte civilă în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 83 de judecători din 107 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Iuliana Nedelcu - procuror şef al Secţiei judiciare.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că pot avea calitate de parte vătămată ori de parte civilă atât ocolul silvic, cât şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din urmă este subiect activ al infracţiunii. A precizat că, deşi prin recursul în interesul legii se arată că şi autoritatea publică centrală pentru finanţe publice poate avea calitate de parte vătămată, prevederile art. 105 alin. (3) din Legea nr. 46/2008 reglementează o situaţie particulară, şi anume în cazul în care prejudiciul evaluat potrivit legii nu a fost recuperat de ocolul silvic, acesta se recuperează de autoritatea menţionată, astfel încât, în principiu, o astfel de calitate procesuală o pot avea ocolul silvic şi proprietarul fondului forestier.

SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 105, cu referire la art. 10 din Legea nr. 46/2008 privind fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.

Astfel, unele instanţe au considerat că, în cazul infracţiunilor silvice având ca obiect fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, poate avea calitate de parte vătămată sau de parte civilă numai proprietarul fondului forestier încălcat, pentru că prejudiciul a fost cauzat în patrimoniul acelui proprietar.

Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că, în asemenea ipoteză, au calitate procesuală de parte vătămată ori de parte civilă atât proprietarul fondului forestier lezat, cu excepţia cazului când el însuşi este autorul faptei cauzatoare de prejudiciu, cât şi ocolul silvic, respectiv direcţia silvică ce asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

Acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, având caracter accesoriu acţiunii penale, este supusă dispoziţiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

Ca urmare, pentru exercitarea acţiunii civile în procesul penal trebuie îndeplinite, cumulativ, mai multe condiţii, între care: infracţiunea ce face obiectul acţiunii penale să fie generatoare de prejudiciu material sau moral; să existe legătură de cauzalitate între prejudiciu şi infracţiune; prejudiciul să fie cert şi să nu fi fost reparat; să existe voinţa de constituire de parte civilă în procesul penal.

Ca şi în procesul civil, în soluţionarea acţiunii civile în procesul penal este aplicabil principiul disponibilităţii, care permite persoanei păgubite să aleagă nu numai cadrul procesual în care să îşi realizeze pretenţiile, ci şi momentul exercitării acţiunii civile în limitele admise de lege.

În raport cu acest cadru legal, procurorului şi instanţei de judecată nu le este îngăduit să limiteze în vreun fel dreptul titularului acţiunii civile de a o exercita şi nici nu se pot subroga în drepturile persoanei vătămate, ci doar trebuie să intervină, în îndeplinirea rolului activ, pentru a pune în vedere persoanei vătămate să precizeze dacă se constituie parte civilă în procesul penal.

Obiectul juridic multiplu al infracţiunilor silvice, constând în relaţiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esenţial în menţinerea calităţii mediului la un nivel optim, dar şi cele care garantează dreptul de proprietate, precum şi subiectul pasiv principal al unor astfel de infracţiuni care, indiferent de forma de proprietate, este totdeauna statul, în calitate de reprezentant al societăţii interesate în ocrotirea fondului forestier şi asigurarea echilibrului ecologic, imprimă acestei categorii de infracţiuni un specific determinant în atribuirea poziţiei procesuale de parte vătămată ori de parte civilă ocolului silvic, ca reprezentant al statului, alături de proprietarul fondului forestier, ca subiect pasiv secundar, acestuia neputându-i-se recunoaşte o astfel de calitate când este subiect activ al infracţiunii silvice.

O atare concluzie este impusă de dispoziţiile de ansamblu ale Codului silvic adoptat prin Legea nr. 46/2008, în care este reglementată obligativitatea administrării şi asigurării serviciilor silvice la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice de interes public.

În acest sens, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 se prevede că "sunt obligatorii administrarea, precum şi asigurarea serviciilor silvice, după caz, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice (...)".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 3, cu referire la art. 88 din Legea nr. 46/2008, fondul forestier naţional constituie un bun de interes naţional ce trebuie apărat şi dezvoltat prioritar.

Semnificative sub aspectul analizat sunt şi dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 46/2008, care reglementează obligativitatea înfiinţării fondului de conservare a pădurilor şi care în alin. (2) lit. e) arată că acest fond se constituie, între altele, şi cu "50% din cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier proprietate privată".

Mai mult, este de observat că în art. 105 alin. (3) din aceeaşi lege s-a prevăzut că "în situaţiile în care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) şi (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigură serviciile silvice sau administrarea pădurii, acesta se recuperează de autoritatea publică centrală pentru finanţe publice, ca reprezentant al statului român".

Or, câtă vreme statul român este vădit interesat, material şi moral, în toate cauzele privind infracţiuni silvice îndreptate împotriva fondului forestier proprietate privată, prin instituirea cărora se asigură protecţia vegetaţiei forestiere faţă de actele de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieţi sau lăstari aparţinând acestui fond, nu s-ar putea considera că ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului român, nu ar avea temeiul juridic necesar tragerii la răspundere civilă a celor implicaţi în săvârşirea unor asemenea infracţiuni.

Din moment ce obiectul material al oricărei infracţiuni silvice îl constituie vegetaţia forestieră, indiferent de forma de proprietate, iar subiectul pasiv principal al acestor infracţiuni este statul, interesat în ocrotirea tuturor terenurilor cu vegetaţie forestieră, participarea ocolului silvic în procesul penal, ca parte vătămată ori ca parte civilă reprezentând statul, este pe deplin firească şi corespunde principiilor de drept ce se degajă din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 998 şi următoarele din Codul civil.

Ca urmare, prin săvârşirea unei infracţiuni împotriva fondului forestier proprietate privată, aparţinând persoanelor fizice sau juridice, sunt prejudiciate atât patrimoniul şi interesele statului, a cărui reprezentare o asigură ocoalele silvice, cât şi proprietarul nominal al acelui fond.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu referire la art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că în cazul infracţiunilor silvice prevăzute în Legea nr. 46/2008, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al statului, cât şi proprietarul fondului forestier, dacă nu este subiect activ al infracţiunii ce face obiectul procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:

În cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier proprietate privată a persoanei fizice sau persoanei juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, în calitate de reprezentant al statului, cât şi proprietarul fondului forestier, cu excepţia situaţiei în care acesta din urmă este subiect activ al infracţiunii.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2010.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
judecător LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White